Te-ai gandit oare, ca o secunda iti poate schimba cursul vietii?

Te-ai gandit oare, ca o secunda iti poate schimba cursul vietii?
Eu m-am gandit mereu la asta, pana cand intr-o fractiune de secunda totul sa schimbat.
Hai sa va povestesc ceea ce am patit recent si cum vad eu viata in acest moment.
Pe data de 05.09.2018 , m-am trezit ca de obicei, m-am pregatit de munca si ulterior in jurul orei 11:00 am plecat, in drum spre munca am avut un accident si m-am rasturnat cu masina.
Multi or sa zica, pai daca ai avut viteza de asta te-ai rasturnat…
Adevarul este ca daca aveam viteza mare acum nu mai scriam asta.
Nu imi amintesc nimic, nici cum sa intamplat, nici ce am facut, nici cum mi-am pierdut controlul masinii, nimic…
Tot ce stiu este de la cei din jurul meu, ceea ce au auzit si ei.

Ca in fata mea venea un tir, care a intrat putin pe partea mea, iar eu ca sa nu ma ciupeasca sau ceva de genul, am iesit putin de pe carosabil cu rotile pe pietrisi, iar masina m-ar fi furat si asa am pierdut controlul.
Cum am spus si mai devreme eu nu imi pot aminti deloc.
Ulterior am aflat ca eram constienta dupa accident imi strigam prietenul, iar in ambulanta as fi vorbit cu asistenta respectiva… Pentru mine acestea sunt doar niste vorbe spuse de altii, din moment ce eu nu imi pot reaminti…
Am ajuns la spital la fel cateva zile am fost euforica din cauza calmantelor si imi amintesc in ceata primele zile, ulterior cand m-au mutat intr-un alt salon de la terapie intensiva unde am fost.
Am vazut in ce stare sunt, nu am realizat nimic, toata lumea ma intreba daca imi aduc aminte ceva si eu le raspundeam cu nimic…
Am aflat ca am femurul rupt la piciorul drept si femurul rupt inclusiv genunchiul praf la piciorul stang.
In prima faza am avut Fixatoare Externe la ambele picioare, urmand ca ulterior sa mi le opereze inca o data si sa imi puna Tije de Titan pentru a lega oasele.

Dupa prima saptamana in spital primul picior operat a fost piciorul drept, la care in primele 3 zile am avut niste dureri groaznice incat psihic eram la pamant, ulterior trecand de prima saptamana totul dupa cum se vedea extern mergea spre bine, dar aveam temperatura 1 zi da, 1 nu, din care ei relatase ca as avea o infectie interna la piciorul drept si urmau sa ma desfaca si sa imi faca spalaturi, dar pot zice ca am avut noroc si nu m-am mai desfacut ci au asteptat sa vada cateva zile daca se inbunatateste sau inrautateste…norocul meu a fost ca dupa acele zile a venit si verdictul ca nu ma mai desfac…si ca am programat operatia pentru piciorul stang, pentru a-mi scoate fixatoarele si a-mi pune tijele si la acest picior. Dupa operatia acestuia a fost groaznic, mult mai dureros ca la cel drept, mai ales in momentele in care trebuia sa imi faca radiografie cand mi-au ridicat piciorul simteam ca si cum se rupe de la genunchi osul dinou, au trecut si cele 4 zile de calvar..iar cand s-a facut 1 saptamana de la operatie am aflat ca imi dau drumul acasa…
Pe data de 08.10.18, am ajuns acasa prima zi a fost cu dureri dar deja, dupa prima zi totul a inceput sa fie mai bine, durerile sunt mult mai suportabile…
Recuperarea la pat va dura intre 14-16 saptamani, saptamani in care nu am voie sa stau decat la marginea patului dar asta cu ajutor cateva minutele, fara a calca pe picior nici macar cateva secunde…

Fara sustinerea morala a celor dragi nu reuseam sa fac nimic, datorita lor am trecut peste perioada asta critica.        Mai ales sustinerea iubitului meu a fost una la care nici nu am visat, existenta lui in viata mea a fost cea care m-a facut cel mai mult sa lupt si sa merg inainte…

Daca aveti o situatie asemanatoare celei pe care o am eu, doar atat va pot zice… Fiti puternici, nu renuntati niciodata si primitii pe toti cei care vor sa va sustina.

Si in primul rand fiti recunoscatori Bunului Dumnezeu ca inca sunteti aici, orice s-ar intampla in viata fiecaruia cu putina credinta in Dumnezeu, ve-ti fi cat se poate de teferi.

Sper ca v-am putut arata ca niciodata nu sunteti singuri, iar orice s-ar intampla trebuie sa mergeti inainte.

VA CONTINUA…